Elegantul aperitiv italian Vitello tonnato datează din secolul al XIX-lea, când Piemont-ul, prin alierea cu Liguria, capătă un important acces la comerţul cu ton, ulei, lămâi şi ardei iute, principalele condimente ale sosul de ton. Cu siguranţă, folosirea maionezei apare mai târziu, probabil pe la mijlocul secolului XX.

Astfel, de-a lungul timpului, au apărut diverse variante de preparare. În unele locuri carnea de mânzat se frige uşor în ulei înainte de a se fierbe în vin alb alături de morcovi, ţelină, ceapă şi foi de dafin. Unii bucătari recomandă doar fierberea cărnii în apă cu busuioc, cimbru, dafin etc. sau servirea file-ului de mânzat separat de sosul de ton. Însă această variantă se îndepărtează de la scopul iniţial al acestui fel de mâncare italian, deoarece nu ar permite ca aromele sosului de ton şi textura delicată a file-ului să se integreze pe deplin.

Se fierbe carnea în vin cu foile de dafin, busuiocul, cimbrul, pătrunjelul şi piperul, după care se lasă să se răcească, se împachetează în folie de aluminiu şi se pune la frigider pentru 2-3 ore, preferabil chiar peste noapte. Pentru sos, amestecaţi maioneza cu tonul până devine o pastă moale, apoi adăugaţi sucul de la o lămâie, sarea şi piperul. Sosul nu ar trebui să fie nici prea vâscos, dar nici foarte fluid. Pentru consistenţă se pot adăuga şi câteva linguri de smântână. După ce sosul este gata, se scoate carnea şi se feliază cât de subţire posibil, apoi se aranjează pe un platou şi se acoperă cu sosul de ton. Stratul de sos nu trebuie să fie prea gros. Platoul se ornează cu ardei iuţi sau felii de ouă fierte tari.