• 200 g de fasole verde
• 4 felii de şuncă

• 400 g fasole roşie
• 600 g roşii tocate
• 100 g linte
• 200g ciuperci feliate
• o vânătă
• un cartof
• doi morcovi
• o ceapă tăiată julien
• 2 căţei de usturoi zdrobiţi
• ulei
• ghimbir
• 2 linguriţe curry

• 4 scrumbii
• o lămâie
• 2 roşii
• 4 căţei de usturoi
• o ceapă
• sare, piper

• 250 g ciuperci înjumătăţite
• 3 roşii tocate mărunt
• 1 ceapă tocată mărunt
• 1 ardei gras tocat mărunt
• 100 g porumb la conservă
• 1/2 linguriţă ghimbir strivit
• 1 linguriţă usturoi strivit
• 2 ardei iuţi tocaţi
• sare, piper
• 1 lingură ulei
• coriandru

• 40 g unt
• 40 g făină
• 400 ml lapte
• ½ linguriţă sare
• piper măcinat

Se fierb 500 g de conopidă, se scurge bine, fără să fie răcită în apă şi se trece prin sită.
Se prepară un sos alb cu smântână şi se adaugă 150 g parmezan ras şi se amestecă cu pireul.
Preparatul se dă la cuptor şi se ţine până începe să se rumenească. Se serveşte fierbinte, cu smântână.

Nici până astăzi nu s-a clarificat care este originea acestui desert acum la modă, datorită faptului că mai multe regiuni ale Italiei, cum ar fi: Veneţia, Lombardia, Piemonte ori Toscana, îşi dispută paternitatea acestei prăjituri. Şi cum orice este legat de istorie are şi o legendă, tiramisu este deseori asociat ori cu ducele Cosimo al III-lea de Medici (1670-1723), ori cu primul ministru Camillo Benso, conte de Cavour (1810-1861).
În trecut, tiramisu, care s-ar putea traduce prin „ridică-mă” – probabil o aluzie la curtezanele veneţiene care, se spune, obişnuiau să pregătească amanţilor acest desert – se mai numea şi supa ducelui sau bagatelă toscană, ceea ce te duce cu gândul la faimoasa Catedrală din Siena a cărei faţadă a fost lucrată de către Giovanni Pisano în dulcele stil... gotic toscan cu aproape 4 secole înaintea apariţiei desertului despre care vorbim astăzi.
Aşadar, dincolo de legendele sale, tiramisu este de fapt un desert italian pe care îl putem găsi în toate meniurile restaurantelor din întrega lume. Deşi reţeta originală cuprinde doar ingredientele: biscuiţi de şampanie, ouă, zahăr, brânză mascarpone, pudră de cacao, miere şi apă carbogazoasă, astăzi putem găsi zeci, dacă nu sute, de reţete tiramisu, care mai de care mai gustoase.
Pentru ceea ce vă propun astăzi, ne-ar trebui:

• 3 albuşuri
• 6 gălbenuşuri
• 150 g zahăr pudră
• 80 g făină
• 125 g brânză mascarpone
• 200 ml smântână
• 100 g căpşuni congelate
• 1/2 pahar de apă
• 6 petale de trandafir

• 110 g caşcaval
• 180 g făină
• 60 g pulbere de migdale
• 90 g unt topit
• 2 ouă
• 4 bucăţi de roşii marinate în ulei de măsline
• busuioc

• 200 g carne tocată de porc
• 200 g carne tocată de vită
• 10-15 gulii
• o ceapă
• 50 g orez
• 50 g bulion
• 100 g ulei
• 50 g unt
• 5 linguri smântână
• 2 linguri făină
• pătrunjel tocat
• sare, piper

• 1 kg spanac
• 6 ouă
• 150 g orez bob cu bob
• 3 linguri ulei de soia
• 1 linguriţă oţet fin
• 1 linguriţă zahăr
• 100 g făină
• 300 ml lapte
• 200 g fructe de mare sau peşte afumat
• sare

Lichiorul de bere este o băutură uşor de realizat, cu un gust misterios şi plin de calorii, care nu e pe nedrept ridicat în pretenţioasa lojă a lichiorurilor.

• 500 ml bere neagră
• 180 g zahăr
• 200 ml alcool
• esenţă de vanilie
• frunze de mentă

Astăzi, de 8 martie, după ce vă asiguraţi că soţia nu va „beneficia” la serviciu de un program scurt, rupeţi ultimele ore de lucru de la birou şi fugiţi acasă pentru a pregăti o tartă de mac şi brânză, un desert delicios recomandat de către inepuizabilii patiseri francezi.
Înainte de toate, faceţi o oprire în piaţă pentru a lua:

• 1 blat de patiserie,
• 500 ml lapte,
• 75 g seminţe de mac,
• 4 ouă,
• 180 g zahăr,
• 2 linguri de miere,
• 400 g brânză de vaci.

• 1 kg zahăr
• 450 ml apă încălzită cu sare de lămâie.

Discutam deunăzi cu un bun amic despre sonata Trilul Diavolului a lui Giuseppe Tartini, pe care v-o recomand s-o ascultaţi în interpretarea lui Serghei Krylov. Pornind de la această discuţie, am ajuns la istoria turbulentă a peninsulei Istria, care şi-a lăsat amprenta şi asupra bucătăriei slovene; bucătărie în care se reflectă fidel şi se împletesc diferite tradiţii de la cele ale imperiului roman, ale statului feudal german, până la influenţă puternică pe care a exercitat-o în secolul al VII-lea populaţia slavă. Desigur, cel mai important impact asupra gastronomiei zonei îl are bucătăria veneţiană (autoritate care a durat aproape 5 secole, până în anul 1797), extrem de creativă şi diversificată. Nimic neobişnuit pentru un stat bogat cu o flotă puternică şi cu relaţii comerciale în întreaga lume: de la Europa de Nord, până la Extremul Orient.

Cel mai cunoscut fel de mâncare, adânc înrădăcinat în tradiţiile culinare din regiune, este maneštra. Baza maneštrei sunt cartofii fierţi şi fasolea, la care se adaugă legume sezoniere care conferă un nume distinct: maneštra od bobići (cu porumb), jačmika od (cu orz), slanca od sau slanutka (cu năut), koromača od (cu fenicul ori ceapă) etc. Când se adaugă varză murată şi/sau gulie, ea devine jota, un fel de mancare tipic de iarnă, pe care vi-l recomand astăzi.

O caracteristică unică a maneštra este pešt. Pešt este făcută din carne de pasăre şi slănină cu usturoi şi pătrunjel, tocate pentru a forma o pastă. Aceasta se adaugă la supă de la bun început, astfel încât slănina să fie bine făcută.
Să ne oprim însă la jota:

300 g fasole fiartă
3 cartofi tăiaţi cubuleţe
500g varză acră
300 g gulie
100 g slănină tăiată cubuleţe
1 ceapă tăiată mărunt
2 linguri de făină
2 căţei de usturoi zdrobiţi
1 frunză de dafin
100 g şuncă afumată
100 g smântână
sare, piper

Preparare

Ceapa şi făina se călesc uşor în slănina topită apoi se sting cu apă şi se adaugă fasolea, varza şi gulia. Se adaugă usturoiul, dafinul, şunca afumată, se potriveşte de sare şi piper şi se lasă la fiert. După ce este gata supa, se adaugă smântâna.

Ingrediente

• 1 kg muşchi sau pulpă de porc
• 1 căpăţână usturoi
• 2 cepe
• 2-3 portocale
• 3 cartofi
• scorţişoară
• dafin
• cimbru
• pătrunjel
• ţelină
• un ardei gras
• vin alb
• suc de roşii sau bulion
• sare, piper