Ficat de porc după o reţetă spaniolă

Posted in , , ,


O rapidă reţetă spaniolă:

  • 500 g ficat porc
  • 25 g unt
  • o ceapă mare
  • pătrunjel tocat
  • foi de dafin
  • 5 caţei de usturoi
  • mărar
  • sare, piper

După ce se ţine ficatul aproximativ 20 de minute în lapte, se pune la fiert 5-6 minute alături de pătrunjel, mărar, dafin şi doi căţei de usturoi tăiaţi mărunt. Atenţie, la fiert, nu se pune sare deoarece ficatul se va întări prea mult. După prăjire, în interior, ficatul trebuie să fie mai moale.
Se scoate din apa în care a fiert şi se taie felii de grosimea unui deget, care se tăvălesc în făină ca apoi să fie prăjite în unt maxim un minut. Alături, căliţi usturoiul şi ceapa tăiată julien.
Peste ficatul prăjit,se aşază ceapa călită şi se poate servi cu garnitură de cartofi natur, ori cartofi prăjiţi.
Buen apetito!

Cartofi cu nuci şi roquefort

Posted in , , , ,

O reţetă simplă, rapid de preparat şi de efect.

10 cartofi de mărime mică
50 g miez de nucă
80 g roquefort sau brie
30 g unt
2 linguri de ulei de măsline

Cartofii se spală şi se fierb 15-20 minute la aburi sau în apă cu sare, apoi se reîmprospătează cu apă rece. Se prăjesc uşor 4-5 minute în ulei de măsline cu sare şi piper. Miezul de nucă se taie mărunt sau se macină şi se amestecă cu brânza. Cartofii se taie în câte patru felii, care se ung cu amestecul de nucă şi brânză, apoi se prind două câte două cu scobitori şi se pun pe o tavă acoperită în hârtie de copt. Se lasă la cuptor preîncălzit vreo 4-5 minute.
Se serveşte cald, ca aperitiv, simplu sau cu salata.

Cartofi gratinaţi

Posted in , , ,

Astăzi ne vom opri asupra celei mai folosite legume din lume, oricum i-ai spune: solanum tuberosum, pomme de terre, patata, potato, batata sau bobâlcă, vovică, bandraburcă, crumpenă, cuculă ori barabulă. Acesta este cartoful. Cu o valoare calorică scăzută (80kcal/100 grame la cartoful fiert) este bogat în amidon, dar şi în zaharuri (carbohidraţi complecşi).

6 cartofi mari
100g smântână
unt
pătrunjel tocat
100g caşcaval ras
sare, piper

Preparare
Cartofii se spală şi se bagă la cuptor timp de 45 de minute la foc potrivit. După ce se scot şi se lasă să se răcească, se taie în jumătate pe lungime şi se scobesc cu grijă să nu se crape coaja, iar miezul se amestecă alături de smântână, unt, pătrunjel, sare şi piper. Cu acest amestec se umplu cartofii şi se rade deasupra caşcaval. Se mai pun la cuptor câteva minute pentru a se gratina.
Poftă bună!

O mai bună cunoaştere a scorţişoarei

Posted in ,

Scorţişoara: nelipsitul condiment al unui vin fiert reuşit. Cam aici se opreşte popularitatea scorţişoarei în bucătaria noastră, deşi ea a fost cunoscută omenirii încă din antichitate, fiind folosită de către egipteni în procesul de îmbălsămare. Herodot, Biblia şi alte scrieri vechi amintesc acest condiment de o frumoasă culoare galben-brun, cu miros puternic aromat şi un gust extrem de dulce şi fierbinte. Aroma ei se datorează uleiului conţinut de scoarţa aşa-numitului copac de scorţişoară, sau Ceylon, o specie care aparţine familiei Lauraceae.

Deşi este un condiment propriu bucătăriilor asiatice, îl puteţi găsi în multe preparate „europene” din Evul Mediu până în ziua de astăzi, iar medicina naturistă ni-l recomandă pentru a combate bolile de inimă, colesterolul, acneea, durerile de măsea şi multe altele. Scorţişoara este indicată şi în unele diete.

La micul dejun, ungeţi o felie de pâine prăjită cu miere şi presăraţi praf de scorţişoară deasupra pentru a vă aroma toată ziua care va urma.

File de porc cu caşcaval şi kiwi proaspăt

Posted in , , , ,

Vă propun o reţetă delicioasă, franţuzească, nepretenţioasă... Sau cum poţi pregăti muşchiuleţ de porc în 10 paşi.

  • 800 g muşchiuleţ de porc
  • 2 cepe
  • 1 kiwi
  • 30 g unt
  • 1 pahar vin roşu
  • 6-8 felii de caşcaval
  • sare, piper

Preparare

1. Se toacă ceapa.
2. Se curăţă fructul de kiwi şi se taie în felii subţiri.
3. Carnea se taie în felii groase de aprox. 3 cm. Se asezonează.
4. Se pune ceapa la călit în unt.
5. Se adaugă feliile de muşchi şi se prăjesc timp de 3-5 minute pe fiecare parte.
6. După ce se scot, se menţin la cald.
7. Se toarnă vinul în tigaie, peste ceapa călită, şi se fierbe până se îngroaşă sosul.
8. Şe pun feliile de muşchiuleţ într-o tavă, iar deasupra se pune câte o felie de kiwi şi caşcavalul feliuţe sau ras.
9. Se ţine la cuptor până se înmoaie caşcavalul.
10. Se serveşte cald, însoţit de sosul de vin.
Bon appétit!

Sote grecesc de ceapă

Posted in , , ,

Tradiţionala medicină naturistă ne recomandă de secole folosirea cepei în dieta noastră zilnică. Această salată poate înlocui cu uşurinţă un prânz oferindu-ne o cantitate suficientă de calorii pe perioada postului.
o lămâie
100 ml de apă
4 linguri de ulei de măsline
3 linguri de vin alb
1 căţel de usturoi
1/2 linguriţă seminţe de coriandru măcinate
o frunză de dafin
2 cepe mari sau feniculi
sare, piper
pătrunjel verde
Tăiaţi lămâia în felii subţiri şi aruncaţi sâmburii. Amestecaţi apa, uleiul, lămâia, vinul, usturoiul zdrobit, coriandrul, piperul şi fierbeţi timp de 10 minute.
Între timp feliaţi ceapa sau feniculii, apoi adăugaţi în oală să fiarbă aproximativ un sfert de oră până se înmoaie. Cu o spumieră, scoateţi legumele într-o farfurie şi stropiţi-le cu zeama rămasă, apoi ornaţi-o cu pătrunjel tocat. Se serveşte rece şi se mai poate adăuga iaurt sau lapte bătut.

Nuci picante

Posted in , ,

Pentru astăzi vă propun un desert pe cât de rar întâlnit, pe atât de delicios.

2 ceşti miez de nucă
2 linguri de unt
¼ sirop de arţar
2 linguri zahăr brun
sare
ardei iute uscat şi tocat

Prăjiţi miezul de nucă într-o tigaie şi mestecaţi continuu până când este uşor rumenit. Adăugaţi untul şi amestecaţi mereu până când untul se topeşte iar nucile sunt acoperite. Apoi adăugaţi siropul de arţar, zahărul şi ardeiul iute. Amestecaţi continuu, la foc mic, până când lichidul se evaporă, iar nucile sunt bine acoperite. După ce se răcesc, puneţi-le la păstrare într-un vas acoperit timp de 2-3 săptamâni.

Linguine cu fructe de mare

Posted in , , ,

Cine n-a auzit de paste? Orice restaurant are în meniu preparate din paste, iar părinţii şi bunicii ne-au încântat copilăria cu „spaghete”, „melcişori” ori „macaroane cu brânză”. Este şi oarecum firesc, dacă ţinem cont de faptul că istoria pastelor are o vârstă considerabilă, de aproape 4 milenii, din neoliticul târziu. Deşi astăzi ele definesc bucătăria italiană, cele mai vechi indicii asupra unor forme incipiente de fidea din mei provin din situl arheologic Lajia, din nord-vestul Chinei. Adevărata origine a pastelor nu este întrutotul lămurită, paternitatea lor fiind dezbătută atât de chinezi şi italieni, cât şi de arabi.
Linguine-le sunt asemănătoare spaghetelor şi sunt caracteristice regiunii italiene Campania. Acestea se prepară îndeosebi cu fructe de mare sau scoici.

  • un pachet de paste linguine
  • ulei de măsline
  • 450 g de fructe de mare
  • 8 căţei de usturoi tocaţi
  • ardei iute tocat
  • pătrunjel verde tocat
  • ulei de masline
  • busuioc
  • ½ ceaşcă de parmezan ras
  • sare, piper negru
Preparare. Fierbeţi pastele cât să se înmoaie, scurgeţi-le şi păstraţile la cald. Între timp, căliţi usturoiul şi ardeiul iute până când usturoiul capătă o culoare aurie. Apoi adăugaţi sucul de roşii. Când începe să fiarbă, adăugaţi fructele de mare cu restul ingredientelor şi lăsaţi să fiarbă la foc mic aprox. 10 minute. La sfârşit adăugaţi parmezanul ras şi amestecaţi sosul cu pastele. Opţional, puteţi pune o linguriţă de zahăr în prepararea sosului.
Linguine-le se mai pot prepara cu homar, creveţi sau scoici.

Pere în sirop de şampanie

Posted in , , , ,


Acum, că Dragobete, fiul Babei Dochia, bate la uşă, vă propunem un desert uşor de pregătit, pe care să-l serviţi de ziua patronului dragostei şi a bunei dispoziţii de pe plaiurile româneşti. Aşadar punem la îndemână:
  • 2 pere
  • 150 ml şampanie
  • 150 ml apă
  • 80 g zahăr
  • 2 batoane de scorţişoară.
Se încălzeşte apa şi şampania. Se adaugă zahărul, scorţişoara apoi perele curăţate de coajă şi de seminţe. După ce fierb 15 minute la foc mic, se lasă să se răcească în sirop. Se aşază în cupe individuale şi puteţi pune pentru puţină culoare praf de cacao, caramel, ciocolată rasă sau frişca. De gustibus non est disputandum.
Acum nu ne mai rămâne decât să cântăm:
Matraguna, Doamna buna,
Nu te iau de bolunzit,
Ci te iau de indragostit;
Nu te iau sa bolunzesti,
Ci te iau sa indragesti!

Lichior din miere

Posted in ,

Lichiorul din miere, bärenjäger, îşi are originea în împrejurimile Koenigsberg-ului din Prusia de est şi datează din secolul al XIV-lea. Se povesteşte că ţăranii din aceste zone amestecau alcoolul cu mierea pentru a putea captura urşii care le ameninţau gospodăriile. De aici vine şi denumirea de bärenjäger, care se traduce prin "capcana ursului".
Este un lichior cu un volum de alcool mai ridicat, de 30-45%. Noi vă propunem varianta de 42% vol., pe care vi-l recomandăm alături de Mazurka in C Minor Op.56 No.3 a lui Frédéric Chopin. Aşadar, pentru obţinerea unui litru de lichior de miere 42 % vol., vom folosi:

  • 450 g miere
  • 440 ml alcool alimentar
  • apă

Preparare

Mierea diluată în 250 ml apă se încălzeşte până se dizolvă. După răcire se adaugă alcoolul alimentar şi se completează cu apă până la un litru. În cazul în care culoarea este prea deschisă, se poate colora cu zahăr ars. După ce lichiorul s-a limpezit, se filtrează prin hârtie. Pentru a grăbi procesul de limpezire, se pot adăuga 4-5 g de oxid de magneziu sau kiselgur (se pot găsi în farmacii). Pulberea aderă la impurităţi iar lichiorul se filtrează uşor putând fi păstrat, astfel, mult timp.

Sfat: Un gust plăcut mâncărurilor din peşte

Posted in ,

După ce desfaceţi scoicile, utilizaţi zeama lor pentru a spori aroma preparatelor din peşte. Nu uitaţi că este absolut obligatorie trecerea printr-o sită fină căptuşită cu un prosop de bucătărie. În caz contrar, veţi găsi nisip şi alte impurităţi în sosul sau mâncarea dumneavoastră.

Sfat: Prevenirea înnegririi ciupercilor

Posted in , ,

După ce curăţaţi şi feliaţi ciupercile, stoarceţi o lămâie şi amestecaţi uşor pentru a preveni înnegrirea. Ciupercile vor rămâne proaspete cu un plus de gust.

Harissa

Posted in , ,

  • 10-12 ardei iuţi roşii uscaţi
  • 3 căţei de usturoi
  • 1/2 linguriţă de sare
  • 2 linguri de ulei de măsline
  • 1 linguriţă coriandru măcinat
  • 2 linguriţe seminţe de chimen măcinate

De multe ori considerat a fi nativ din Tunisia, harissa este un ingredient comun pentru bucătăria din Maroc, Algeria şi Libia preparat din ardei iute şi condimentat cu usturoi, chimen şi coriandru.
Istoria acestui sos se împleteşte cu cea a ardeiului iute şi există multe varietăţi, însă toate au cuplu de ingrediente comune. Pentru a-i tempera iuţimea, spre exemplu, în unele zone se adaugă ardei copţi sau roşii; într-altele, zeamă de lămâie. Însă vă prezentăm varianta cât mai apropiată de cea tradiţională; un plus de neegalat pentru cuşcuş, marinate, supe, sandwich-uri, legume prajite, orez şi tăiţei, pentru carnea de pui, de vită sau peşte.

Preparare

Scufundaţi ardeii uscaţi în apă fierbinte timp de 30 de minute. După ce îi scurgeţi, scoateţi tulpina şi seminţele. Apoi amestecaţi-i într-un blender cu usturoiul pisat, sarea şi uleiul de măsline. Se adaugă mirodeniile rămase şi se amestecă pentru a forma o pastă moale. Pentru a se menţine într-o stare proaspată, turnaţi un strat subţire de ulei de măsline deasupra şi păstraţi-l la frigider într-un borcan etanş.

Marinată cu harissa: amestecaţi harissa cu iaurt simplu şi frecaţi carnea de pui, vită sau de peşte, ori legume şi lăsaţi la marinat pentru câteva ore.

Vişinată

Posted in ,

Lichiorurile îşi au originea în Italia secolului al XIII-lea, unde nu erau altceva decât medicamente îndulcite. Medicul mai multor papi, Arnoldus Villanovanus, a fost primul producător cunoscut de lichioruri. Ca şi astăzi, clienţii lui aveau probleme în a lua medicamente fabricate din plante şi substanţe neplăcute la gust. Pentru a uşura administrarea lor, ele erau îndulcite cu miere şi suc de prune deoarece zahărul era, la sfârşitul Evului Mediu, mult prea scump şi greu de procurat.
În 1533, Catherina de Medici se mută la Paris pentru a deveni soţia contelui de Orleans – cel care va deveni mai târziu Henric al II-lea al Franţei – aducând cu ea şi un specialist în producţia de lichioruri. Astfel lichiorurile, care erau până atunci doar un privilegiu al farmaciştilor, au fost perfecţionate continuu şi aduse la cel mai înalt nivel de rafinament şi popularitate.

Preparare

Pentru un litru de vişinată sunt necesare aproximativ 500g de fructe coapte. Fructele trebuie să fie foarte coapte pentru că atunci au aromă deplină şi zahăr suficient. Spălate, curăţate de cozi şi de sâmburi vişinele se pun la fermentat pentru 5-7 zile şi se amestecă zilnic pentru prevenirea oţetirii. La nevoie se pot pune 2,5 g de drojdie proaspătă dizolvată în suc. După ce fermentarea încetează, se filtrează printr-o pânză de tifon, iar sucul va fi conservat cu 150 g de alcool până se va pregăti şi un extract din resturile de la filtrare; în extract vom include sâmburii zdrobiţi în prealabil (nu folosiţi mai mult de un sfert din sâmburi deoarece conţin acid cianhidric) şi vom adăuga 150 ml de alcool. Totul este lăsat 14 zile la macerat. Acest al doilea extract se va filtra prin hârtie şi vom adăuga apă pâna la o cantitate totală de 150 ml.
Astfel, pentru 1 litru de vişinată 25 vol. % vom folosi:
  • aprox. 450 ml suc fermentat, alcoolizat;
  • 150 ml extract din resturile de după fermentare
  • 50 ml alcool sau ţuică de calitate superioară
  • 280 ml soluţie zaharoasă (apă cu zahăr în proporţie de 1:2 fiartă şi răcită)
  • apă până la 1 litru
O combinaţie foarte apreciată este cea de lichior de vişine şi rom. În acest caz se înlocuiesc cei 50 ml de alcool cu 100 ml rom jamaican autentic de 40 vol. %.
Vişinata poate fi consumată după două săptămâni şi poate fi depozitată fără probleme timp de un an, la loc întunecat şi răcăros.

Aperitiv de mânzat cu ton (Vitello tonnato)

Posted in , , , ,

  • file de mânzat
  • ton la conservă
  • ardei iuţi
  • maioneză
  • foi de dafin
  • busuioc
  • cimbru
  • lămâie
  • pătrunjel
  • piper boabe
  • sare
  • vin alb
Elegantul aperitiv italian Vitello tonnato datează din secolul al XIX-lea, când Piemont-ul, prin alierea cu Liguria, capătă un important acces la comerţul cu ton, ulei, lămâi şi ardei iute, principalele condimente ale sosul de ton. Cu siguranţă, folosirea maionezei apare mai târziu, probabil pe la mijlocul secolului XX.
Astfel, de-a lungul timpului, au apărut diverse variante de preparare. În unele locuri carnea de mânzat se frige uşor în ulei înainte de a se fierbe în vin alb alături de morcovi, ţelină, ceapă şi foi de dafin. Unii bucătari recomandă doar fierberea cărnii în apă cu busuioc, cimbru, dafin etc. sau servirea file-ului de mânzat separat de sosul de ton. Însă această variantă se îndepărtează de la scopul iniţial al acestui fel de mâncare italian, deoarece nu ar permite ca aromele sosului de ton şi textura delicată a file-ului să se integreze pe deplin.

Preparare

Se fierbe carnea în vin cu foile de dafin, busuiocul, cimbrul, pătrunjelul şi piperul, după care se lasă să se răcească, se împachetează în folie de aluminiu şi se pune la frigider pentru 2-3 ore, preferabil chiar peste noapte. Pentru sos, amestecaţi maioneza cu tonul până devine o pastă moale, apoi adăugaţi sucul de la o lămâie, sarea şi piperul. Sosul nu ar trebui să fie nici prea vâscos, dar nici foarte fluid. Pentru consistenţă se pot adăuga şi câteva linguri de smântână. După ce sosul este gata, se scoate carnea şi se feliază cât de subţire posibil, apoi se aranjează pe un platou şi se acoperă cu sosul de ton. Stratul de sos nu trebuie să fie prea gros. Platoul se ornează cu ardei iuţi sau felii de ouă fierte tari.
Puteţi servi alături de un Sauvignon Blanc.
Poftă bună!

Aukro.ro